Mem. inter.

Memoria internă este cea mai  importantă componentă fizică a unui calculator prin intermediul căreia se pot  aprecia performanţele unui calculator. Memoria internă este unitatea funcţională a unui calculator destinată păstrării permanente sau temporare a programelor şi a datelor necesare utilizatorului sistemului de operare.

Memoria internă a unui calculator este caracterizată de doi parametri:

§  Dimensiunea, cu cât memoria este mai mare, cu atât performanţele calculatorului sunt mai bune. Dimensiunea se exprimă în Mbytes (minim 16 Mbytes)

§  Timpul maxim de răspuns – reprezintă timpul necesar procesorului pentru a citi sau scrie date. Valoarea acestui parametru este de 70 ns. Calculatorul este ca atât mai rapid cu cât această valoare este mai mică.

În funcţie de modul în care se face accesul la memorie, în configuraţia unui sistem de calcul există două tipuri de memorie: RAM şi ROM.

Memoria RAM

Este un spaţiu temporar de lucru unde se păstrează datele şi programele pe toată durata execuţiei lor. Este memoria volatilă a calculatorului. Datele şi programele vor fi şterse din memorie la închidere calculatorului.

Memoriile RAM pot fi statice, SRAM şi dimanice, DRAM, în funcţie de circuitele din care sunt implementate. Fizic, memoria RAM este formată din elemente care prezintă două stări stabile, reprezentate convenţional prin numerele 0 şi 1 numite biţi sau cifre binare. Memoria RAM este construită din milioane de perechi de tranzistori şi condensatoare, dispuse pe rânduri şi coloane sub formă de matrice.

Memeria ROM

Este memoria nevolatilă a calculatorului. Acest tip de memorie nu se şterge la închiderea calculatorului.

Memoria ROM permite utilizatorului citirea unor date înscrise în această memorie de constructorul calculatorului. Programele aflate în memoria ROM sunt livrate odată cu calculatorul. Memoria ROM este scrisă o singură dată, de obicei la fabricarea calculatorului. Acest tip de memorie nu poate fi rescrisă ori ştearsă.